Capitolul 9. Cyberbullyingul și profesorii

Încă îmi amintesc când am avut de-a face pentru prima dată cu sistemul Moodle, datorită Universității Isabel I, unde m-am pregătit ca profesor virtual. Am înțeles că nu era foarte diferit de modul clasic, față în față, și anume se puteau folosi documente Word, pdf și prezentări Power Point, însă totul trebuia organizat și programat înainte. Cele mai complicate lucruri erau, probabil, evaluarea și pregătirea chestionarelor și testelor, însă, odată depășite, se puteau accesa lecții noi.
Însă mi-am dat seama de faptul că studenții, atât din țară, cât și din străinătate, stăpâneau perfect platforma, mult mai bine decât mine, și dădeau sfaturi și indicații în această privință.
Acest lucru se datorează probabil faptului că tinerii au avut acces la calculatoare de la o vârstă fragedă și îl văd ca pe ceva natural, astfel încât, de fiecare dată când există un nou program sau o platformă nouă, le stăpânesc mai repede și mai bine.
Dat fiind că învățământul secundar a fost deja considerat o perioadă lungă ca fiind una dintre cele mai stresante profesii din serviciile publice, în prezent trebuie să adăugăm și una dintre realitățile din ce în ce mai frecvente în școli, și anume hărțuirea pe internet.
Deși în ultimii ani s-au făcut multe progrese în ceea ce privește detectarea și intervenția asupra bullyingului, în care profesorul joacă un rol-cheie, în cazul cyberbullyingului nu este atât de clar, deoarece este un comportament ce apare uneori în afara sălii de clasă.

Continuați să citiți
https://books.google.es/books?id=lRN-DwAAQBAJ&printsec=frontcover&hl=es#v=onepage&q&f=false